Fiches de culture

Semințe de roșii tradiționale: soiuri, semănare, îngrijire

Quatre variétés de tomates anciennes aux formes et aux couleurs dissemblables, et un fruit coupé montrant ses loges pleines de graines plates.
În acest articol 8

O roșie veche nu este doar o roșie cu gust mai intens: este un soi stabilizat, a cărui descendență rămâne fidelă. O semănați, o recoltați, îi păstrați semințele, iar anul următor obțineți aceeași roșie — puțin mai bine adaptată grădinii dumneavoastră. Acesta este aspectul care o deosebește radical de o hibridă F1.

Acest ghid acoperă alegerea soiului în funcție de utilizare, semănatul pas cu pas, îngrijirea plantei și problemele cu care se confruntă 90 % dintre grădinari.

Ce definește un soi vechi

Două noțiuni care nu trebuie confundate.

Un soi stabilizat (sau de populație) este stabil: caracterele sale se transmit de la o generație la alta. Roșia fiind autogamă — se autofecundează chiar înainte de deschiderea florii — încrucișările accidentale sunt rare, ceea ce o face una dintre cele mai ușor de reprodus specii în grădină.

O hibridă F1 provine din încrucișarea controlată a două linii pure. Prima generație este viguroasă și omogenă, dar semințele sale produc o descendență segregată și imprevizibilă. Consultați diferența dintre semințele F1, hibrizi și soiurile reproductibile.

Consecința practică: câteva plicuri cu soiuri vechi sunt suficiente pentru a vă face autonom, cu condiția să știți să vă recoltați și să vă păstrați semințele.

Alegeți soiul în funcție de utilizare

Aici se decide satisfacția. O roșie pentru umplut folosită în salată dezamăgește, iar o roșie cherry transformată în coulis înseamnă ore pierdute.

Roșii coapte, de forme și culori diferite, așezate într-o tavă de lemn.
Forma, textura și utilizarea în bucătărie sunt repere bune pentru alegerea roșiilor.

Pentru a fi consumate crude, în salată

  • Rose de Berne — coajă foarte subțire, pulpă moale și dulce. Un reper în materie de gust, dar fragilă: nu poate fi transportată și crapă la cea mai mică ploaie după secetă.
  • Noire de Crimée — gust profund, ușor sărată. Rezistă bine la căldură și secetă.
  • Ananas — fructe foarte mari, marmorate în galben și roșu, puțin acide. Ciclu lung: recomandată regiunilor cu veri călduroase sau cultivării în seră.

Pentru gătit, umplut și prepararea sosurilor

  • San Marzano — roșia de referință pentru sosuri: pulpă densă, puține semințe, puțină apă. Se reduce repede și se concentrează bine.
  • Roma — aceeași utilizare, mai productivă și mai rustică.
  • Inimă de Bou — pulpă cărnoasă, puține loji: ideală pentru umplut. Atenție, este sensibilă la putregaiul apical în cazul udării neregulate.

Pentru o grădină dificilă sau pentru începători

  • Marmande și Saint-Pierre — cele două soiuri de încredere ale grădinii de legume franceze. Rustice, constante, tolerante.
  • Moneymaker — foarte productivă, fără cerințe deosebite.

Pentru un balcon sau un spațiu mic

Roșiile cherry, fără ezitare: ciclu scurt, mai puțin sensibile la udarea neregulată și producție eșalonată.

  • Black Cherry — cea mai gustoasă dintre roșiile cherry, dulce și complexă.
  • Pară Galbenă — foarte decorativă, dulce, apreciată de copii.
  • Cireașă Roșie — cea mai ușor de cultivat, foarte productivă.

Vezi și Grădină de legume pe balcon.

Pentru originalitate

  • Green Zebra — dungată verde și galben, acrișoară. Gradul de coacere se apreciază prin atingere, nu după culoare.
  • Tigerella — dungată în roșu și portocaliu, timpurie și foarte productivă.
  • Banana Legs — fructe galbene alungite, cu pulpă fermă, excelente pentru uscare.

Întreaga gamă se găsește în colecția noastră de semințe de roșii, ardei iuți și ardei.

Semănatul: mai întâi căldura, apoi lumina

Semănatul roșiilor eșuează rareori din lipsă de îngrijire, dar adesea din cauza unei erori de calendar.

Când

Calculați 6 până la 8 săptămâni înainte de data ultimului îngheț. Pentru o mare parte a Franței, aceasta înseamnă semănatul între jumătatea lui martie și începutul lui aprilie. Semănatul în februarie, fără iluminare horticolă, nu vă face să câștigați timp: obțineți răsaduri etioliate, care vor stagna la repicare.

Cum

  1. Substrat fin și umed pentru răsaduri, în ghivece sau într-o tăviță pentru răsaduri.
  2. Semințe așezate și acoperite cu abia 5 mm, apoi tasate ușor.
  3. Mențineți 20–25 °C până la răsărire — sub 15 °C, germinarea este foarte lentă și neregulată. Partea de sus a frigiderului sau un covoraș termic sunt potrivite.
  4. Imediat după răsărire (5–10 zile), prioritatea se inversează: reduceți temperatura la 18 °C și oferiți maximum de lumină. Aceasta este cea mai frecventă greșeală — menținerea răsadurilor la căldură după răsărire produce tulpini lungi și fragile.

Repicarea

Prima repicare într-un ghiveci individual se face în stadiul de două frunze adevărate (primele două, rotunjite, sunt cotiledoanele). Îngropați tulpina până la cotiledoane: roșia emite rădăcini adventive de-a lungul întregii tulpini îngropate, ceea ce produce un sistem radicular mult mai puternic. Este și soluția pentru plantele deja puțin alungite.

Cu o săptămână înainte de plantarea definitivă, căliți plantele: scoateți-le câteva ore pe zi, ferite de vânt, mărind treptat durata.

Plante tinere de roșii compacte, în ghivece individuale, lângă o fereastră luminoasă.
După repicare, oferiți plantelor tinere de roșii un loc foarte luminos.

Plantarea și îngrijirea

Plantarea

  • După ultimele înghețuri, când solul atinge 15 °C.
  • Minimum 60 cm între plante, 80 cm pentru soiurile viguroase. Este distanța cel mai adesea subestimată și principala cauză a manei: plantele înghesuite nu se usucă niciodată.
  • Plantați adânc, cu tutorele montat de la început, pentru a nu răni rădăcinile mai târziu.
  • Mulciți după prima udare. Mulciul limitează stropirea frunzișului cu pământ — principalul vector al manei.

Trebuie tăiate?

Întrebarea stârnește controverse, iar răspunsul depinde de tipul de creștere.

  • Soiurile cu creștere nedeterminată (majoritatea soiurilor vechi) cresc la nesfârșit. În climatele răcoroase sau cu sezon scurt, îndepărtați lăstarii copili — mlădițele care apar la subsuoara frunzelor — pentru a concentra energia asupra unui număr mai mic de fructe, care se vor coace mai sigur.
  • În climatele calde, lăsați frunzișul pentru a proteja fructele de arsurile solare. Este suficientă o tăiere ușoară.
  • Soiurile determinate (precum Roma) își opresc singure creșterea: nu le tăiați, deoarece ați elimina recolta.

În toate cazurile, îndepărtați frunzele inferioare care ating solul: prin ele pătrunde mana.

Udați

La bază, niciodată pe frunziș și, mai ales, cu regularitate. Neregularitatea este mai dăunătoare decât cantitatea: provoacă crăparea fructelor și favorizează apariția vârfului negru. O udare abundentă de două ori pe săptămână este mai bună decât puțină apă în fiecare zi.

Problemele frecvente și adevărata lor cauză

Simptom Cauză Ce trebuie făcut
Pete brune pe frunze și fructe, pâslă albă pe dosul frunzelor Mana (ciupercă favorizată de umezeala de pe frunziș) Răriți plantele, mulciți, udați la bază și aerisiți. Îndepărtați imediat părțile afectate.
Baza fructului este neagră și adâncită Vârful negru — nu este o boală, ci o problemă de asimilare a calciului, cauzată de udarea neregulată Regularizați udarea și mulciți. Nu este necesar să adăugați calciu: aproape întotdeauna este deja prezent.
Fructe crăpate Reluarea bruscă a udării după o perioadă secetoasă Același răspuns: regularitate și mulcire
Multe flori, puține fructe Căldură excesivă (peste 35 °C polenul devine steril) sau exces de azot Umbriți în orele călduroase; nu fertilizați excesiv
Frunze răsucite în sus Stres hidric sau termic, adesea benign Monitorizați și mulciți. Fără alte simptome, nu este grav.

Recoltarea propriilor semințe

Acesta este principalul avantaj al soiurilor vechi și este simplu. Recoltați semințele dintr-un fruct bine copt de pe cea mai sănătoasă plantă, lăsați-le să fermenteze 2–4 zile în puțină apă pentru a dizolva pelicula gelatinoasă care conține inhibitori ai germinării, clătiți-le și uscați-le la umbră.

O lingură extrage semințele unei roșii coapte deasupra unui borcănel.
Extrageți semințele dintr-un fruct bine copt, apoi continuați cu etapele de fermentare, clătire și uscare.

Păstrate corespunzător, semințele de roșii rămân viabile 5–7 ani. Procedura detaliată se găsește în Cum să păstrezi semințele de la un an la altul.

Întrebări frecvente

Pot planta mai multe soiuri unul lângă altul și să păstrez semințele?

Da. Roșia fiind autogamă, încrucișările sunt rare. Câțiva metri distanță între plantele-mamă sunt suficienți pentru a le face neglijabile — spre deosebire de dovlecei, unde este o problemă reală.

Îmbunătățește busuiocul cu adevărat gustul roșiilor?

Niciun studiu nu demonstrează acest lucru. În schimb, asocierea are un interes real în ceea ce privește protecția și biodiversitatea. Am tratat această chestiune în Asocierea roșiilor cu busuiocul: mit sau realitate?.

Câte plante să prevăd?

Calculați 3–4 plante de persoană pentru consum proaspăt și dublul acestui număr dacă faceți conserve. O plantă îngrijită corespunzător produce între 2 și 5 kg, în funcție de soi și de sezon.

Se pot cultiva roșii vechi în ghiveci?

Da, dar folosiți un recipient de cel puțin 30 de litri pentru un soi cu fructe mari și udați zilnic vara. Roșiile cherry se adaptează mult mai bine — sunt suficienți 15–20 de litri.

Este necesar să adaug îngrășământ?

Un compost matur adăugat la plantare este, în general, suficient. Atenție la aporturile de azot: produc un frunziș luxuriant și puține fructe.

De reținut

Alegeți mai întâi în funcție de utilizare, semănați nici prea devreme, nici când este prea cald după răsărire, lăsați suficient spațiu între plante și udați regulat la bază. Aceste patru aspecte rezolvă esențialul — restul ține de plăcerea de a descoperi în fiecare an un soi nou.

Pentru a aprofunda

Descoperiți colecția noastră de semințe de roșii, ardei iuți și ardei grași — toate reproductibile, pentru recoltare și reînsămânțare de la un an la altul.

Te-ar putea interesa

Deux tas de pois secs côte à côte sur une planche de bois gris : à gauche des graines nues de couleur naturelle, à droite les mêmes graines enrobées d'un rose crayeux de traitement
Potager semi-sauvage en été, planches aux contours irréguliers mêlant choux, laitues, soucis et bourrache, allée de paille au premier plan et coin laissé sauvage au fond

Lasă un comentariu

Acest site este protejat de hCaptcha și hCaptcha. Se aplică Politica de confidențialitate și Condițiile de furnizare a serviciului.