Semințe de flori comestibile: însămânțare, recoltare și utilizare în bucătărie

În acest articol 7 ⌄

Florile comestibile au fost mult timp limitate la decorarea farfuriei. Este păcat, deoarece mai multe dintre ele au un gust pronunțat — piperat, marin, anasonat — care adaugă ceva unui preparat, nu doar culoare.

Au și un alt merit în grădina de legume: aproape toate sunt plante excelente pentru organismele auxiliare și polenizatori. Prin urmare, le cultivăm de două ori — pentru farfurie și pentru echilibrul grădinii.

O regulă absolută înainte de a începe: consumați doar florile a căror identificare vă este sigură, provenite din culturile proprii sau de la un producător, și niciodată pe cele de la marginea drumului, dintr-o pepinieră ornamentală sau dintr-un buchet — este posibil să fi fost tratate. Dacă aveți îndoieli cu privire la o specie, nu o consumați.

Alegeri sigure, în funcție de gust

Cele piperate

Condur (Tropaeolum) — cea mai intensă. Florile au o aromă pregnant piperată, asemănătoare cu cea a cresonului, datorită compușilor cu sulf. Totul este comestibil: florile, frunzele tinere și mai ales bobocii florali și semințele verzi, care se păstrează în oțet și înlocuiesc foarte bine caperele. Aceasta este utilizarea cea mai interesantă a plantei și cea mai puțin cunoscută.

Cele delicate și cu gust marin

Limba-mielului (Borago officinalis) — mici stele albastre cu gust proaspăt, ușor sărat, care amintește de castravete sau stridie. Minunate peste brânză proaspătă, într-o salată de castraveți sau congelate în cuburi de gheață. Îndepărtați caliciul cu peri, care este înțepător.

Malvă (Malva sylvestris) — textură ușor mucilaginoasă, gust foarte delicat. Florile colorează frumos infuziile.

Cele amare și colorate

Gălbenele (Calendula officinalis) — supranumite „șofranul săracului”: petalele lor colorează orezul și supele într-un galben intens. Gust ușor amar și rășinos. Folosiți doar petalele, centrul este prea amar.

Mac — petale foarte delicate, gust discret, sublime în sirop sau jeleu.

Albăstrea — aromă foarte discretă, dar culoarea albastră se păstrează remarcabil de bine la uscare: este floarea de păstrat pentru amestecuri uscate și infuzii.

Plantele aromatice înflorite

Sunt uitate, deși adesea sunt cele mai bune: arpagic (buchețele mov cu gust delicat de usturoi), cimbru, oregano, cimbrișor de grădină, busuioc. Ele concentrează aroma plantei într-o formă mai fină. Lăsarea unei tufe de arpagic să înflorească este un gest simplu, cu dublu beneficiu — pentru farfurie și pentru polenizatori.

Alte specii obișnuite

• Cosmos — gust delicat, foarte decorativ, cu o perioadă de înflorire foarte lungă.
• Columbină — pintenii conțin nectar dulce; consumați cu moderație, ca decor.
• Nalbă mare — florile și frunzele tinere sunt foarte delicate.
• Dovlecel — florile masculine, cele purtate de o tulpină subțire, fără un fruct mic la bază, pot fi culese fără a afecta recolta. Umplute sau preparate pane.

Ce nu trebuie consumat sub nicio formă

Lista este la fel de importantă ca cea precedentă. Mai multe flori foarte obișnuite în grădină sunt toxice, uneori grav:

• Lăcrămioara, degețelul-roșu, omagul, brândușa de toamnă, tisa — toxicitate cardiacă sau neurologică severă.
• Oleandrul, cătuna, mătrăguna, zârna — periculoase chiar și în cantități mici.
• Piciorul-cocoșului, anemona, euphorbia, wisteria, hortensia, rododendronul, narcisa, laleaua, măzărichea parfumată — toate necomestibile.

Trei precauții generale, chiar și pentru speciile comestibile:

1. Introduceți-le treptat — sunt posibile reacții alergice, în special la persoanele sensibile la Asteraceae (gălbenele, cosmos, mușețel).
2. Îndepărtați părțile amare — caliciile, pistilurile, staminele și părțile albe de la baza petalelor concentrează adesea amăreala.
3. Folosiți cantități moderate — sunt condimente, nu legume.

Semănarea lor

Majoritatea sunt uimitor de ușor de cultivat — este o modalitate bună de a începe împreună cu copiii.

• Conduraș — semințe mari, se seamănă direct la locul definitiv, la 2 cm adâncime, după înghețuri. Preferă solurile sărace: prea mult azot produce frunze și puține flori.
• Limba-mielului — se seamănă direct din martie până în iunie. Se autoînsămânțează apoi, uneori abundent: rezervați-i un loc unde poate rămâne.
• Gălbenele — se seamănă direct din martie până în mai, fiind foarte rezistente. Se autoînsămânțează de asemenea de la un an la altul.
• Mac și albăstrea — se seamănă prin împrăștiere toamna sau foarte devreme primăvara, acoperite doar puțin: aceste semințe au nevoie de lumină pentru a germina.
• Cosmos — se seamănă în ghivece mici în aprilie sau direct în mai.
• Nalbă, căldărușă, nalbă de grădină — plante perene, se seamănă primăvara sau la sfârșitul verii; înfloresc adesea începând din al doilea an.

Un lucru comun tuturor: fără îngrășăminte și, mai ales, fără tratamente. Sunt flori destinate consumului.

Culegerea la momentul potrivit

• Dimineața, după evaporarea rouăi — atunci aromele sunt cele mai concentrate, iar petalele cele mai ferme.
• Flori abia înflorite, niciodată ofilite sau complet deschise de mai multe zile.
• Scuturați-le ușor în loc să le clătiți — petalele nu suportă bine apa. Verificați să nu fi rămas nicio insectă.
• Nu le spălați decât dacă este absolut necesar; dacă trebuie să o faceți, scufundați-le foarte puțin, apoi uscați-le pe hârtie.
• Folosiți-le în aceeași zi — se păstrează greu. Dacă este necesar, două zile la frigider, într-o cutie etanșă, cu un prosop de hârtie umed.

Păstrarea

• Uscare — întinse pe o suprafață, la umbră, într-un loc ventilat. Funcționează bine pentru albăstrele, gălbenele, nalbă, mușețel; mai puțin bine pentru limba-mielului și conduraș.
• Cuburi de gheață cu flori — câte o floare în fiecare compartiment, cu apă fiartă și răcită pentru cuburi de gheață transparente.
• Oțet și ulei aromatizate — conduraș, arpagic, busuioc înflorit.
• Muguri de conduraș în oțet — culeși verzi, puși la saramură peste noapte, apoi acoperiți cu oțet fierbinte. Gata în trei săptămâni.

Folosirea lor în bucătărie

• Salate — adăugați-le în ultimul moment, după asezonare: oțetul face petalele să se ofilească în câteva minute.
• Unt și brânzeturi proaspete — petale de gălbenele sau condurași adăugate cu o zi înainte, pentru ca aromele să se răspândească.
• Siropuri și jeleuri — mac, nalbă, violetă. O infuzie la rece păstrează mai bine culoarea decât un decoct.
• Gogoși — flori de dovlecel, salcâm, soc.
• Infuzii — mușețel, nalbă, albăstrea, gălbenele.
• Cristalizare — albuș de ou bătut, apoi zahăr fin, pentru produse de patiserie. Se păstrează câteva săptămâni.

Un principiu culinar: floarea aduce aromă și textură, rareori consistență. Folosiți-le ca pe o verdeață proaspătă, nu ca pe o legumă, și evitați să amestecați mai mult de două sau trei specii în același preparat — gusturile se neutralizează.

Întrebări frecvente

Toate florile legumelor mele sunt comestibile?

Multe dintre ele sunt comestibile — dovlecel, mazăre, fasole, fenicul, rucola, muștar, arpagic. Dar nu toate: evitați florile de cartof, roșie, vânătă și ardei, care fac parte din familia Solanaceelor și conțin alcaloizi.

Pot fi consumate florile cumpărate de la magazinul de grădinărit?

Nu. Plantele ornamentale sunt tratate cu substanțe care nu sunt destinate consumului alimentar, iar reziduurile persistă mult timp în țesuturi. Semănați-le pe ale voastre: este simplu și reprezintă singura garanție.

Au florile comestibile valoare nutritivă?

Neînsemnat, având în vedere cantitățile consumate. Interesul lor este gustativ și vizual — nu căutați beneficii pentru sănătate acolo unde nu există.

Câte plante trebuie să cultivăm?

Trei până la cinci plante de capucină, două sau trei plante de limba-mielului și aproximativ zece plante de gălbenele sunt suficiente pentru consumul unei familii — și oferă, în plus, toate beneficiile descrise în Asocierea florilor cu grădina de legume.

Se pot recolta semințele lor?

Da, iar acest lucru este deosebit de ușor: capucina, gălbenelele, limba-mielului, albăstrelele și macii produc semințe abundente și ușor de observat. Consultați Cum să vă păstrați semințele.

De reținut

Începeți cu trio-ul capucină, limba-mielului și gălbenele: ușor de cultivat, productive, cu gusturi cu adevărat distincte și se autoînsămânțează. Culegeți dimineața, serviți în aceeași zi și nu uitați bobocii de capucină în oțet — probabil aceasta este cea mai plăcută surpriză de pe listă.

Pentru a aprofunda

• Asocierea florilor cu grădina de legume: estetică, polenizare, protecție
• Plante medicinale de semănat în grădină
• Plante perene comestibile
• Calendarul semănatului, lună de lună

Descoperiți semințele noastre de flori și plantele noastre melifere — toate reproductibile și netratate.