Semănarea îngrășămintelor verzi: avantaje, tipuri, calendar de cultivare

În acest articol 7 ⌄

Un îngrășământ verde nu este o plantă pe care o recoltați, ci una pe care o semănați pentru sol și apoi i-o redați. Între două culturi, pe o parcelă care ar fi rămas goală, aceasta protejează suprafața solului, hrănește viața subterană, îmbunătățește structura în profunzime și reține substanțele nutritive care s-ar fi pierdut odată cu ploile.

Este probabil gestul cu cel mai bun raport între efort și beneficii din toată grădina de legume. Important este să alegeți specia potrivită pentru scopul dorit — efectele lor sunt foarte diferite.

Ce face, de fapt, un îngrășământ verde

Patru efecte distincte, pe care nicio specie nu le cumulează pe toate. De aceea, întrebarea nu este niciodată „care este cel mai bun îngrășământ verde”, ci „ce vreau să îmbunătățesc”.

Reținerea nutrienților (efectul cel mai puțin cunoscut și cel mai imediat)

Un sol gol pierde azot la fiecare ploaie: nitrații, foarte solubili, coboară dincolo de raza de acțiune a rădăcinilor. O cultură de acoperire îi captează și îi stochează în țesuturile sale. Este vorba despre o cultură captatoare de nitrați. La desființarea culturii pentru îngrășământ verde, acest azot redevine disponibil la suprafață, exact acolo unde are nevoie de el cultura următoare.

Cruciferele — muștarul, rapița — sunt cele mai eficiente în această privință, datorită creșterii lor rapide în a doua parte a sezonului.

Fixarea azotului din aer

Este o caracteristică a leguminoaselor: trifoiul, lucerna, bobul, schinduful. În nodozitățile de pe rădăcini găzduiesc bacterii din genul Rhizobium, capabile să transforme azotul atmosferic într-o formă asimilabilă.

Atenție la nuanță: de acest azot beneficiază mai întâi planta însăși. Solul se îmbogățește cu azot abia după descompunerea plantei. De aici și regula: tăiați partea aeriană și lăsați întotdeauna rădăcinile în pământ — acolo se află cea mai mare parte a beneficiilor.

Structurarea solului în profunzime

Unele rădăcini străpung straturile compactate acolo unde nicio unealtă nu poate ajunge fără să distrugă structura solului. Lucerna coboară la peste un metru adâncime, iar rapița și ridichea furajeră formează galerii verticale pe care le vor folosi apoi râmele. Uneori i se spune „arat biologic”, iar imaginea este potrivită.

Hrănirea și acoperirea solului

Biomasa produsă, lăsată la suprafață, devine mulci, apoi humus. Iar în timpul creșterii, covorul dens sufocă buruienile și protejează solul de formarea crustei — un aspect esențial pe solurile lutoase.

Alegeți specia

Facelia — planta versatilă

Creștere foarte rapidă (6 până la 8 săptămâni), înflorire spectaculoasă, bogată în nectar, sistem radicular fin, care îmbunătățește structura solului la suprafață. Marele ei avantaj: nu aparține niciunei familii de plante cultivate în grădina de legume, așa că se integrează oriunde în rotația culturilor, fără riscul de a transmite boli. Se seamănă din martie până în septembrie.

Dacă ar fi să cultivați doar una, aceasta ar fi alegerea.

Muștar alb — soluția de urgență

Germinează în câteva zile și acoperă solul într-o lună. Excelentă pentru captarea nitraților, îngheață la aproximativ -5 °C, ceea ce asigură distrugerea gratuită pe timpul iernii.

Restricția importantă: este o cruciferă, la fel ca varza, ridichile, napii și rucola. Nu o cultivați niciodată înaintea sau după aceste culturi — astfel ați favoriza hernia verzei. Muștarul negru și rapița au aceeași limitare.

Trifoi alb — acoperirea permanentă

Creștere lentă, dar densă și de lungă durată. Tolerează călcatul în picioare, ceea ce o face o excelentă cultură de acoperire pentru aleile dintre straturi sau o acoperire permanentă la baza pomilor fructiferi. Fixează azotul și este foarte meliferă.

Trifoi roșu și lucernă — refacerea solului

Acestea sunt speciile potrivite pentru un teren epuizat sau compactat. Rădăcini adânci, producție mare de biomasă, fixare importantă a azotului. Se cultivă pe termen lung: se lasă în pământ unul sau două sezoane întregi. Se recomandă doar pentru suprafețele care pot fi scoase temporar din producție.

Schinduf — leguminoasa de vară

Ciclu scurt, fixează azotul și are utilizare dublă: semințele se folosesc în bucătărie, iar lăstarii tineri se consumă în salate. O soluție bună pentru o cultură intermediară de vară, de scurtă durată.

Hrișcă — ocuparea unei parcele libere vara

Hrișca (grâul negru) formează rapid un covor vegetal atunci când căldura și umiditatea îi permit să se instaleze. Semănați-o după ultimele înghețuri, pe o parcelă disponibilă, apoi cosiți-o înainte de maturizarea semințelor dacă vreți să evitați răsărirea spontană. Este sensibilă la îngheț și nu fixează azotul din aer, spre deosebire de trifoi. Lăsarea unei mici porțiuni înflorite poate oferi și o sursă de hrană pentru insecte: ghidul nostru despre asocierea florilor cu plantele din grădina de legume explică cum puteți diversifica aceste resurse.

Tabel recapitulativ

Scop	Specie	Perioada de semănat
Acoperirea rapidă a unui strat liber	Muștar, facelia	Martie până în septembrie
Aducerea de azot	Trifoi, lucernă, schinduf	Primăvara sau la sfârșitul verii
Afânarea solului în profunzime	Lucernă, rapiță	Primăvara sau toamna
Protejarea solului pe toată durata iernii	Trifoi alb, rapiță	Septembrie până în octombrie
Atragerea polenizatorilor	Facelia, trifoi	Din primăvară până vara
Regenerarea unei parcele epuizate	Lucernă, trifoi roșu	Primăvara, timp de 1 până la 2 ani

Semănatul: simplu, dar două detalii contează

1. Pregătiți solul sumar — este suficient să afânați suprafața pe o adâncime de 2 până la 3 cm. Nu este nevoie să săpați.
2. Semănați prin împrăștiere, des. Acesta este punctul-cheie: o semănare rară lasă loc buruienilor și nu-și îndeplinește scopul de acoperire. Folosiți aproximativ 2 g/m² pentru facelia sau muștar și 3 g/m² pentru trifoi.
3. Acoperiți cu foarte puțin pământ — treceți o greblă sau o rolă. Semințele mici nu trebuie îngropate la mai mult de un centimetru.
4. Udați dacă solul este uscat, până la răsărire. O semănare de vară în sol uscat nu va răsări.

Speciile care se pot semăna primăvara sunt prezentate la Semănat de primăvară, iar cele de la sfârșitul sezonului, la Semănat de toamnă.

Eliminarea la momentul potrivit — etapa decisivă

Aici se obține tot beneficiul și tot aici se greșește cel mai des.

Când

La începutul înfloririi, niciodată după. Din două motive: mai târziu, planta face semințe și le veți semăna involuntar anul următor; iar, mai ales, țesuturile ei se lignifică. O plantă tânără, fragedă și bogată în azot se descompune în câteva săptămâni; o plantă matură, bogată în carbon, are nevoie de luni și provoacă o lipsă temporară de azot.

O mică excepție: dacă scopul principal este mulcirea sau obținerea de biomasă, lăsați plantele să înflorească puțin mai mult — dar tăiați-le înainte să formeze semințe.

Cum

• Cosit la suprafață — metoda permaculturală: tăiați plantele de la nivelul solului și lăsați-le pe loc, ca mulci. Rădăcinile se descompun singure, iar structura solului rămâne intactă.
• Încorporare superficială — încorporați resturile în primii 5 centimetri, afânând solul. Descompunerea este mai rapidă, dar solul este deranjat mai mult.
• Acoperire — acoperiți cu o prelată opacă timp de 2 până la 3 săptămâni. Eficientă împotriva speciilor perene rezistente, precum lucerna.
• Îngheț — muștarul și facelia îngheață, făcând treaba gratuit în regiunile reci.

Cât timp trebuie să așteptați înainte de semănat?

Așteptați 2 până la 3 săptămâni pentru materialul fraged cosit de tânăr și 4 până la 6 săptămâni dacă era deja fibros. Semănatul prea devreme după o cantitate mare de biomasă duce la răsăriri neregulate.

Cele cinci greșeli clasice

1. Să semănați prea rar. L’îngrășământul verde trebuie să împiedice concurența: mai bine prea des decât prea rar.
2. Să lăsați plantele să facă semințe. Vă transformați îngrășământul verde în buruieni pentru trei ani.
3. Să puneți muștar înainte de varză. Aceeași familie, aceleași boli. O greșeală foarte răspândită.
4. Să îngropați la adâncime. Materia îngropată adânc fermentează în loc să se descompună.
5. N nu semăna decât o singură specie. Un amestec de graminee și leguminoase (de exemplu, ovăz și trifoi) combină structurarea și fixarea azotului, cu un raport C/N echilibrat în mod natural.

Întrebări frecvente

Se poate semăna un îngrășământ verde între două rânduri de legume?

Da — aceasta este cultura asociată. Un trifoi pitic semănat între rânduri de varză sau de roșii bine dezvoltate acoperă solul fără să concureze cu plantele cultivate. Semănați-l după ce cultura principală s-a dezvoltat bine, niciodată în același timp.

Trebuie neapărat să așteptați înainte de a replanta?

Da, cu excepția cazului în care doar ați cosit și ați folosit plantele ca mulci la suprafață, fără să le încorporați: în acest caz, puteți planta răsaduri (nu semăna) aproape imediat, îndepărtând mulciul din locul fiecărui răsad.

Poate îngrășământul verde să înlocuiască compostul?

Nu, sunt complementare. Compostul furnizează materie organică deja stabilizată; îngrășământul verde furnizează materie proaspătă, care hrănește activitatea biologică și lucrează solul prin rădăcinile sale.

Este util într-o grădină mică sau într-un container?

Da, chiar și într-o jardinieră. O mână de semințe de facelia sau muștar între două culturi în ghiveci ocupă substratul, îi limitează epuizarea și împiedică tasarea acestuia. Vezi Grădina de legume pe balcon.

De reținut

Semănați des, distrugeți plantele la începutul înfloririi și lăsați întotdeauna rădăcinile în pământ. Alegeți specia în funcție de ceea ce căutați: facelia pentru versatilitate, muștarul pentru rezultate rapide, trifoiul și lucerna pentru azot și refacerea solului.

Pentru a aprofunda

• Bazele solului viu
• Compostarea: hrănirea solului prin imitarea naturii
• Cum să faci o grădină de legume în permacultură?
• Calendarul semănărilor, lună de lună

Descoperiți colecția noastră de semințe pentru îngrășăminte verzi — facelia, muștar, trifoi, lucernă, rapiță și schinduf, toate reproductibile.