Ce semințe sunt potrivite pentru un sol sărac și uscat? Sfaturile noastre pentru a cultiva în ciuda tuturor dificultăților

În acest articol 8 ⌄

„Sol sărac și uscat”: folosim expresia ca pe un tot, deși ea acoperă două constrângeri distincte, care nu se corectează nici cu aceleași plante, nici prin aceleași intervenții.

Un sol poate fi sărac și să rămână umed — acesta este cazul multor soluri nisipoase de pe fundul văilor. Poate fi uscat și, în același timp, bogat — un sol argilos într-un climat mediteranean. Începeți prin a identifica situația care vi se aplică: răspunsul nu este același.

Stabilirea diagnosticului

Sol sărac: puțină materie organică

Semnele: culoare deschisă, structură prăfoasă sau, dimpotrivă, compactă și fără bulgări, puțini sau niciun râme, vegetație spontană scundă și rară. Culturile pornesc, apoi stagnează, cu un frunziș palid.

Un test simplu: prelevați un bloc de pământ de 20 cm pe latură și numărați viermii. Mai puțin de trei indică un sol sărăcit biologic. Vezi Bazele solului viu.

Sol uscat: rezervă redusă de apă

Semnele: pământul se usucă în câteva ore după ploaie, apa de udat dispare imediat, iar plantele se ofilesc după numai două zile fără apă. Adesea este legat de o textură nisipoasă sau de un sol pietros și puțin adânc.

Testul borcanului precizează textura: pământ cernut, apă, o picătură de detergent de vase, se agită și se lasă 24 de ore. Nisipul se depune primul, argila la urmă. Vezi Diferitele tipuri de sol.

Cel mai frecvent caz este cumulul: sol nisipos, deci atât filtrant, cât și sărac, deoarece substanțele nutritive sunt purtate de apă. Acesta este cazul care necesită cea mai multă metodă — dar poate fi corectat și mai repede decât un sol argilos compactat.

Speciile care se adaptează unui sol sărac

Au un lucru în comun: nu au nevoie de un sol bogat pentru a produce, iar unele dintre ele îl îmbunătățesc pe măsură ce cresc.

• Leguminoasele — fasole, năut, bob, linte, schinduf. Își fixează singure azotul datorită bacteriilor din nodozități: un sol sărac nu le deranjează, iar ele îl lasă mai bun decât l-au găsit.
• Plantele aromatice mediteraneene — cimbru, salvie, lavandă, oregano, cimbru de grădină, unguraș. Ele preferă un sol sărac și bine drenat: prea multă bogăție le face să putrezească și le diluează aroma.
• Rădăcinile profunde — păstârnac, scorțoneră, morcov. Caută mai adânc ceea ce lipsește de la suprafață.
• Plantele rustice din grădina de legume — mangold, amarant, tetragonie cornuta, varză kale, ridichi, rucola.
• Florile puțin pretențioase — condurul-doamnei (care are nevoie de un sol sărac pentru a înflori), gălbenele, mac sălbatic, albăstrele, mac de California.

De evitat cât timp solul nu și-a revenit: verze căpățână, țelină, praz, dovlecel, dovleac plăcintar, porumb. Sunt cele mai mari consumatoare și vă vor dezamăgi.

Speciile care rezistă pe uscat

Atenție să nu le confundați: unele plante de sol sărac au nevoie de multă apă și invers.

• Cucurbitaceele târâtoare — dovleci, dovleac plăcintar, pepeni verzi. Au un sistem radicular puternic, iar frunzișul lor acoperă solul și îl protejează de evaporare. Au nevoie de apă la început, apoi mult mai puțină.
• Leguminoasele pentru boabe uscate — năut, linte, fasole uscată. Ciclul este sincronizat cu ploile de primăvară, iar recoltarea se face când boabele sunt uscate.
• Roșiile cultivate fără udare — cu un strat gros de mulci și udare doar la plantare, produc mai puțin, dar concentrează considerabil aromele. Soiurile vechi se pretează mai bine decât hibrizii.
• Plantele aromatice mediteraneene — odată instalate, nu mai au nevoie de nicio udare.
• Amarantul, mangoldul, tetragonia — frunziș rezistent, înlocuiesc cu succes salatele vara.
• Florile pentru teren uscat — mac de California, coada-șoricelului, echinacea, lucernă.

Nu suportă seceta: salata, țelina, castravetele, ridichea de vară, spanacul. Sunt culturi de primăvară și de toamnă — forțarea lor în iulie consumă multă apă pentru un rezultat modest.

Vezi și Plante rezistente la secetă.

Reconstruiți fertilitatea fără să cumpărați

Este un proces de trei până la cinci ani, dar efectele se cumulează și nu se pierd. Patru pârghii, în ordinea eficienței.

1. Acoperiți permanent

Este cea mai rentabilă soluție și este gratuită. Un sol gol își pierde azotul la fiecare ploaie, se coace la soare și se compactează sub impactul picăturilor. Mulci organic sau acoperire vegetală, tot anul, fără excepție — frunze moarte, iarbă cosită și uscată, paie, carton ca strat inferior.

2. Semănați îngrășăminte verzi

Pe un sol sărac, aceasta este investiția care aduce cele mai rapide beneficii. Facelia pentru acoperire rapidă, trifoiul roșu și lucerna pentru azot și afânarea în profunzime — lucerna coboară la peste un metru și aduce la suprafață minerale inaccesibile culturilor.

Pe o parcelă cu adevărat epuizată, luați în considerare să o retrageți din producție timp de unul sau doi ani și să o cultivați integral cu lucernă. Consultați Semănarea îngrășămintelor verzi.

3. Aduceți materie organică la suprafață

Compost matur, frunze, BRF — întotdeauna la suprafață, niciodată îngropate. Pe sol nisipos, preferați aporturi regulate și moderate în locul unui aport anual masiv, care s-ar mineraliza și s-ar leviga prea repede.

4. Nu tasați și nu răsturnați solul

Straturi de maximum 1,20 m, alei dedicate, furcă ecologică în locul cazmalei. Un sol sărac este deja fragil: fiecare trecere îl degradează.

Un amendament care funcționează cu adevărat pe sol nisipos: argila (bentonita). Spre deosebire de nisipul adăugat solului argilos, care este contraproductiv, argila adăugată solului nisipos îmbunătățește durabil retenția apei și a nutrienților. Este costisitoare, dar reprezintă o investiție definitivă.

Un plan pe trei ani

An	Ce facem	Ce cultivăm
Anul 1	Acoperiți totul, semănați îngrășăminte verzi pe jumătate din suprafață, acoperiți-o cu mulci pe cealaltă	Leguminoase, plante aromatice, condurași, ridichi, mangold — nimic pretențios
Anul 2	Secerați îngrășămintele verzi la suprafață, aduceți compost, mențineți acoperirea	Adăugați dovleci, roșii cultivate în uscat, rădăcinoase adânci
Anul 3	Rotație clasică, acoperire permanentă	Aproape orice devine posibil, cu excepția plantelor celor mai pretențioase în zonele cele mai sărace

Nu încercați să tratați totul dintr-odată. Concentrați resursele pe o suprafață mică: două straturi de cultură bine amenajate produc mai mult decât zece straturi mediocre și veți vedea rezultatele mai repede, ceea ce vă ajută să perseverați.

Greșelile clasice

1. A adăuga nisip pentru a „afâna” solul. Într-un sol argilos, nisipul + argila + apa dau un material asemănător betonului. Este sfatul cel mai răspândit și cel mai dăunător.
2. A te baza pe îngrășăminte. Acestea hrănesc planta fără să construiască nimic. Într-un sol sărac, lipsesc structura și viața solului, nu mineralele — iar îngrășământul solubil va fi levigat într-o lună.
3. A uda puțin și des. Astfel, rădăcinile rămân la suprafață, acolo unde solul se usucă primul. Udați rar și profund.
4. A pune mulci pe un sol uscat. Mulciul păstrează umiditatea existentă, nu o creează — și blochează ploile slabe. Udați mai întâi, apoi aplicați mulciul.
5. A încerca să cultivi ceea ce nu poate fi cultivat. O țelină într-un sol nisipos și uscat va rămâne un eșec, indiferent de eforturile depuse. Alegeți mai întâi, corectați apoi.

Întrebări frecvente

Este necesar să aduc gunoi de grajd?

Doar dacă este bine compostat, de cel puțin șase luni. Proaspăt, este prea concentrat și „arde” culturile. În solul nisipos se mineralizează foarte repede: este mai bine să faceți mai multe aporturi mici decât unul singur, important.

Cât timp este necesar până să observ o diferență?

Primele semne — mai mulți viermi, o structură grunjoasă, solul care rămâne umed mai mult timp — apar încă din al doilea an de acoperire permanentă. Conținutul de materie organică crește lent, dar nu scade.

Este un strat înălțat o idee bună?

Nu un strat înălțat, care ar usca și mai mult solul. În schimb, varianta îngropată — lemn descompus într-un șanț, apoi acoperit — corectează exact acest defect, creând o rezervă de apă în profunzime. Consultați Cultivarea pe straturi înălțate.

Se poate face o grădină de legume pe un teren pietros?

Da, și nu încercați să îndepărtați pietrele: limitează evaporarea, atenuează variațiile de temperatură și facilitează drenajul. Îndepărtați-le doar pe cele mai mari de pe straturile pentru rădăcinoase.

Și dacă solul meu este sărac pentru că este calcaros?

Calcarul blochează asimilarea fierului, manganului și zincului — de aici apar frunzele galbene cu nervuri verzi. Aporturile organice îmbunătățesc situația, dar cel mai eficient rămâne să alegeți specii adaptate: verzele, leguminoasele, ceapa și plantele aromatice mediteraneene se adaptează foarte bine.

De reținut

Mai întâi, deosebiți cele două constrângeri: solul sărac se corectează cu materie organică și leguminoase, iar solul uscat se corectează prin acoperire și alegerea soiurilor. În ambele cazuri, metoda este aceeași — nu lăsați niciodată solul gol — iar rezultatul se construiește în trei ani. Începeți cu puțin, pe două straturi.

Pentru a merge mai departe

• Diferitele tipuri de sol: cum să le recunoaștem și să le îmbunătățim
• Crearea unei grădini de legume fără irigare
• Semănarea îngrășămintelor verzi
• Plante rezistente la secetă

Pentru a începe pe un teren dificil: îngrășămintele noastre verzi, plantele noastre aromatice mediteraneene și soiurile noastre vechi, mai rustice decât selecțiile moderne.