Lexicul grădinarului permacultor: 50 de termeni de cunoscut

În acest articol 7 ⌄

Grădinăritul natural are propriul vocabular și îi descurajează adesea pe începători: citim „BRF”, „alogam”, „crustă de suprafață” sau „hügelkultur” fără ca nimic să explice despre ce este vorba. Totuși, aceste cuvinte nu sunt un jargon gratuit: fiecare desemnează o realitate precisă ce schimbă ceva în grădină.

Iată cincizeci de termeni clasificați pe domenii, fiecare cu definiția sa și, mai ales, cu ce implică în mod concret.

Solul și viața sa

• Textură — proporția de nisip, nămol și argilă dintr-un sol. Practic, nu poate fi modificată: trebuie să lucrezi cu ceea ce ai.
• Structură — modul în care aceste particule se asamblează în bulgări. Spre deosebire de textură, depinde în întregime de practicile tale.
• Agregat — un bulgăre de sol legat de secrețiile vieții din sol. Prezența sa este cel mai bun indicator al unui sol sănătos.
• Crustă de suprafață — formarea unei cruste impermeabile la suprafață, sub impactul picăturilor de ploaie. Este un flagel al solurilor lutoase; singura soluție este să nu lași niciodată solul gol.
• Talpa plugului — strat compactat chiar sub adâncimea de lucru a unui motocultor. Apa și rădăcinile nu-l mai pot traversa.
• Zvântat — se spune despre un sol care și-a pierdut excesul de apă și poate fi lucrat fără să se compacteze. Test: un pumn de sol strâns nu lasă apă și se fărâmițează când deschizi mâna.
• Humus — fracțiunea stabilă a materiei organice, rezultatul final al descompunerii. Reține apa și substanțele nutritive ca un burete.
• Mineralizare — transformarea materiei organice în elemente asimilabile de plante, realizată de microorganisme.
• Rizosferă — cei câțiva milimetri de sol din jurul rădăcinilor, unde viața microbiană este cea mai densă.
• Exsudate radiculare — zaharuri și acizi eliberați de rădăcini pentru a hrăni această populație. Planta își cultivă, la propriu, microbiota.
• Micoriză — simbioză între o ciupercă și rădăcinile unei plante: zaharuri în schimbul apei și mineralelor. Este distrusă de lucrarea profundă a solului.
• Miceliu — rețeaua de filamente care alcătuiește corpul unei ciuperci. Ceea ce numim „ciupercă” este doar organul ei de fructificare.
• Nodozitate — mică umflătură pe rădăcinile leguminoaselor, care adăpostește bacteriile fixatoare de azot.
• Turriculă — excrement de râmă, mult mai bogat decât solul din jur.
• Raport C/N — raportul dintre carbonul și azotul unei materii. Acesta determină viteza descompunerii și explică majoritatea composturilor nereușite.
• Foamea de azot — imobilizarea temporară a azotului din sol de către microorganismele care descompun o materie prea bogată în carbon. Simptom: frunziș palid, creștere blocată.
• Amendament — aport care îmbunătățește structura solului (compost, gunoi de grajd). A se deosebi de îngrășământ, care furnizează elemente direct asimilabile.
• Bioindicatoare — plantă spontană a cărei prezență predominantă oferă informații despre starea solului: urzica indică azotul, coada-calului excesul de apă, iar pătlagina tasarea.

Aceste noțiuni sunt dezvoltate în Bazele solului viu și Diferitele tipuri de sol.

Semințele

• Soi stabilizat (sau de populație) — soi stabil, ale cărui semințe dau din nou aceeași plantă. Acesta permite reînsămânțarea.
• Hibrid F1 — prima generație rezultată din încrucișarea a două linii pure. Viguroasă și omogenă, dar care nu poate fi reprodusă fidel prin reînsămânțare.
• Segregare — redistribuirea aleatorie a caracterelor în a doua generație (F2). Acest lucru face ca F1 să fie imprevizibili la reînsămânțare.
• Autogamă — specie care se autofecundează: roșie, fasole, mazăre, salată. Încrucișările accidentale sunt rare, astfel că recoltarea semințelor este ușoară.
• Alogamă — specie cu fecundare încrucișată obligatorie: dovlecei, verze, morcovi. Necesită un efectiv suficient și izolarea soiurilor.
• Plantă-mamă pentru semințe — planta sau plantele lăsate intenționat să formeze semințe. Selecția lor determină calitatea recoltelor viitoare.
• Sămânță țărănească — sămânță reprodusă chiar de producător, adesea selecționată local.
• Stratificare — expunerea la frig necesară pentru întreruperea repausului germinativ al anumitor semințe, în special ale arborilor și plantelor perene.
• Scarificare — uzura intenționată a tegumentului unei semințe tari pentru a permite pătrunderea apei.
• Tegument — învelișul protector al seminței.
• Cotiledoane — primele frunze, rotunjite, provenite chiar din sămânță. Următoarele sunt „frunzele adevărate”, etapa în care se repică.
• Etiolarea — alungirea anormală a tulpinilor din cauza lipsei de lumină. Defectul clasic al răsadurilor semănate prea devreme.
• Călirea — aclimatizarea treptată a răsadurilor la exterior înainte de plantarea definitivă.
• Vernalizare — necesarul de frig al anumitor plante bienale pentru declanșarea înfloririi în anul următor.
• Plante răsărite căzute — boală fungică ce face răsadurile să se prăbușească la colet. Favorizată de un substrat rece și îmbibat cu apă.

Vezi Care este diferența dintre semințele F1, hibrizi și soiurile reproductibile? și Cum să-ți păstrezi semințele.

Tehnicile

• Mulcire (sau mulci) — acoperire organică a solului. Reduce evaporarea, limitează buruienile și hrănește viața solului prin descompunere.
• BRF — lemn ramial fragmentat: tocătură din ramuri tinere de foioase. Excelent la suprafață, provoacă o carență de azot dacă este încorporat în sol.
• Acoperire opacă — acoperire opacă (prelată, carton) pentru înăbușirea vegetației fără erbicid.
• Grelinette — furcă cu dinți și două mânere care afânează solul fără a inversa straturile.
• Strat înălțat — parcelă ridicată, adesea cu miez de lemn. Drenează și se încălzește; există și varianta îngropată, care reține apa.
• Hügelkultur — termen german care desemnează cu precizie stratul înălțat cu miez de lemn.
• Lasagna — parcelă amenajată în straturi alternante de materiale brune și verzi, fără lemn.
• Îngrășământ verde — plantă semănată pentru sol, nu pentru recoltă: acoperă și structurează solul, fixează azotul sau captează nitrații.
• Cultură capcană pentru nitrați — cultură de acoperire care captează azotul solubil înainte ca acesta să fie spălat de ploi.
• Rotație — alternarea familiilor botanice de la un an la altul pe aceeași parcelă.
• Cultură intermediară — cultură de scurtă durată amplasată între două culturi principale.
• Semănat succesiv — semănări eșalonate ale aceleiași specii pentru prelungirea perioadei de recoltare.
• Rărire — îndepărtarea răsadurilor aflate în exces pentru a le face loc celorlalte.
• Repicare — transplantarea unei răsaduri tinere dintr-un recipient în altul sau în pământ.
• Lăstar lacom — lăstar care apare la subsuoara unei frunze, în special la tomate.
• Vânturare — separarea semințelor de resturile lor prin curentul de aer.
• Pasteurizare — încălzirea moderată a unui substrat pentru eliminarea organismelor concurente, fără sterilizarea completă a acestuia.

Biodiversitatea

• Organism auxiliar — organism care reglează populațiile de dăunători: buburuză, sirfidă, crisopă, carabidă, arici. Adulții se hrănesc adesea cu nectar, de unde și necesitatea florilor.
• Dăunător — organism care consumă culturile. Noțiunea este relativă: un dăunător prezent în exces indică mai ales lipsa organismelor regulatoare.
• Buruiană — plantă spontană nedorită într-un anumit loc. Termenul „buruiană rea” nu are sens botanic.
• Plantă companion — plantă asociată unei culturi pentru a o proteja sau favoriza.
• Plantă-capcană — specie mai atractivă decât cultura care trebuie protejată, sacrificată în mod voit. Condurul-doamnei împotriva afidelor.
• Alelopatie — eliberarea de către o plantă a unor substanțe care inhibă creșterea altor plante. Caz dovedit: nucul și juglona sa.
• Melifere — plantă care produce nectar și polen în cantitate mare, atrăgând polenizatori și organisme auxiliare.
• Polenizare încrucișată — fecundare prin polenul unui alt individ. Trebuie controlată atunci când îți recoltezi propriile semințe.

Vezi Cele mai bune asocieri de legume în grădină.

Concepția permaculturală

• Design — concepția de ansamblu a unui loc, înainte de orice punere în aplicare. Este esența permaculturii, redusă adesea pe nedrept la tehnici.
• Zonare — organizarea spațiului în funcție de frecvența trecerii: ceea ce necesită atenție cât mai aproape.
• Strat — nivel de vegetație. Un sistem stratificat ocupă mai multe volume pe aceeași suprafață.
• Efect de margine — zona de tranziție dintre două medii este mai bogată și mai productivă decât fiecare dintre ele. De aici și interesul pentru contururile sinuoase.
• Grădină-pădure — sistem comestibil care imită structura stratificată a unei păduri, cu predominanță fungică și plante perene.
• Microclimat — condiții locale diferite de atmosfera generală: un zid orientat spre sud, o adâncitură în care se depune bruma, adăpostul unui gard viu.
• Masă termică — element care acumulează căldura și o restituie: zid, piatră, luciu de apă.
• Buclă închisă — ciclu în care ieșirea unui element devine intrarea altuia. Deșeurile de bucătărie devin compost, care devine recoltă.

Vezi Bazele permaculturii și Planificarea în funcție de zone și expunere.

Cinci confuzii frecvente

1. Amendament și îngrășământ — primul îmbunătățește solul în timp, celălalt hrănește planta imediat. Compostul este un amendament, nu un îngrășământ.
2. Hibrid și F1 — toate soiurile F1 sunt hibrizi, dar hibridarea există în mod natural și nu are nimic problematic.
3. Textură și structură — prima nu poate fi schimbată, a doua depinde în totalitate de voi.
4. Permacultură și agricultură ecologică — pe de o parte, o metodă de concepție, iar pe de alta, un caiet de sarcini regulamentar.
5. Ciupercă și miceliu — ceea ce recoltăm este doar organul reproducător; organismul trăiește în substrat.

De reținut

Acest vocabular nu este o barieră pe care trebuie să o depășești înainte de a grădinări: se construiește grădinărind. Reține mai întâi câțiva termeni care schimbă o practică — structură, mulcire, rotație, autopolenizare, foamea de azot — iar restul va veni de la sine.

Pentru a aprofunda

• Cum să faci o grădină în permacultură? Ghid complet
• Ce echipament să alegi pentru a începe o grădină naturală?
• Calendarul semănăturilor, lună de lună
• Compostarea: hrănirea solului imitând natura

Pentru a trece de la teorie la practică: semințele pentru grădină și seturile pentru începători.